E liniste si mi-e dor

Nu am avut curaj sa scriu pana acum, pentru ca, subiectul firesc in ordine cronologica de care trebuia sa mentionez era plecarea de tot a lui Lucky, la stapanii ei cei noi. Sunt o lasa, dar cu motive intemeiate - de dor. Da, recunosc, mi-e dor de Lucky si oricat de bine i-ar merge acuma (ca stiu asta din surse sigure), tot mi-e dor sa ma trezeasca la orea 7 dimineata cu latraturi puternice sa ii dau de mancare sau sa o scot afara, in zapada, sa isi faca plimbarea si sa "fertilizeze" terenul cum numai ea stie, sa alerge furios prin apartament cu papusa Chucky in dinti si sa o tranteasca de toti peretii, sa chitaie in dinti osul roz sau sa arunce zgomotos pe gresie un pet de plastic gol, sa ma traga de cracul pantalonilor si sa ma linga pe degete in semn de multumire.

Inca mai incerc un zambet melancolic cand vad pe masuta de la intrare hamurile de la lesa , rupte de ea in semn de protest sau, in incercarea de a-mi atrage atentia. Cand dau cu ochii de mopul din baie, ma gandesc ca am spalat pardoseala intr-o luna cat pentru tot anu', cat era Lucky la noi. Ai casei stiu de ce. :) Cutiile de pantofi din hol inca mai au marturiile dintisorilor lui Lucky, dar pisicile noastre sunt din nou relaxate... ceea ce imi aduce aminte ca nu mai e catelul la noi.


In spiritul Craciunului, multumesc tuturor celor care au contribuit ca rugaciunile mele sa fie auzite si ca Lucky cea energica sa isi gaseasca o casa cu curte mare in care sa alerge si niste stapani care sa o iubeasca la fel de mult ca si noi- chiar mai mult. Lucky, noroc bun sa ai!