ACID TRAVELLER: Patria covrigilor .... si a ierbii

Daca Iasul ar fi o tara, as putea lesne sa-l denumesc "tara covrigilor, a bisericilor si a colinelor". Pentru ieseanul de rand, asta ar fi o ciudatenie sau poate o ofensa, dar pentru mine, e ceva firesc, pentru ca asa pot eu sa ma raportez la orasul asta. Ma tot gandeam zilele trecute ca inca nu pot sa raspund la intrebarea prietenilor de acasa..."nah...cum e Iasu?" pentru simplul motiv ca in loc sa imi petrec timpul cu camera de fotografiat in mana, prin oras, mi-am petrecut timpul in camera de hotel, odihnindu-mi oasele.

Si ca sa urmez indemnurile tv - ''pentru sanatatea dvs, faceti miscare cel putin 30 minute pe zi"- am iesit azi, mai cu treburi, mai cu chef de facut fotografii, in oras.

Si mergand asa pe strazi, ca un strain in cautare de senzatii tari, am dat peste oameni grabiti, imbracati in haine mohorate, inchise la culoare, oameni saraci, cersetori, caini de strada care se incalzeau la soare, popi cu burta mare si straie pana-n pamant, copii galagiosi care ieseau de la gradinita sau se duceau la scoala, batrani obositi si multe masini, cu claxoane puternice, cu soferi grabiti si rutinati.

Si in gloata asta care clocoteste sub un soare frumos de 2 decembrie, am dat peste biserici vechi, crapate, decolorate, biserici noi, active, cu lumanari arzand si icoane albastre, biserici triste, lovite de timp si de ploi, incorsetate de schele din lemn, umflate de apa si vant, biserici mari si inalte, strapugand aerul cu turle indraznete si cruci infipte bine in varf, biserici ortodoxe, fumurii, macinate de ganduri si dorinte, de sperante si dureri, de bucurie si extaz. Vorba lui Puya - "avem multe biserici ca pacatuim cam des".

Dar bisericile nu detin monopolul. Intr-o incercare de a reveni cu picioarele pe pamant, am zarit la colt de strada o simigerie. Si apoi dupa ce am trecut strada, inca una. Si apoi pe o strada paralela, inca una. La fiecare, cozi de cate 7-10 oameni, asteptand cuminti sa cumpere covrigi. Am oprit si eu la una si mi-am luat 4, intinsi frumos pe sfoara, calzi, stropiti cu seminte de susan si mac, mirosind a aluat proaspat scos din cuptor. Si asa mi-am adus aminte de copilarie. De covrigaria de pe colt, la intersectia dintre Republicii si Bulevard, unde mereu gaseam covrigi proaspeti si sana la borcan de sticla. Si nici cand am crescut mare, cand reveneam in Braila, nu ma puteam abtine sa nu intru sa imi cumpar macar 2 covrigi.... Eh...ce vremuri!

Iasul nu poate fi redus insa numai la religie si covrigi. Cu siguranta sunt mult mai multe secrete de aflat, de vazut, de simtit si de trait in el, dar cum piciorul meu a batut numai o parte din el, cu atat raman de povestit. Si ca sa nu uit... am ramas trasnita, cand am gasit in plimbarile mele, 3 magazine de WEED! Da... weed, de fumat :) Sa fie Iasul si patria ierbii?