Lumea e o scena

Mananc resturile de la cina de aseara, si imi aduc aminte cum am trait o altfel de experienta culinara. Ei bine, un pui cu ciuperci si salata mixta de rosii, ceapa si castraveti poate sa fie si altfel decat acasa.

Pentru ca e marinat la gratar, pentru ca e asezonat cu sos pesto si pentru ca e asezat cu dichis in farfurie (imaginea de jos- partea a doua). Si pentru ca il gasesti in meniul celor de la "Theatro" mascat sub neuitata poveste a lui Al. Bratescu Voinesti, "Puiul".

Si cum sa uiti asa o poveste culinara, cand ti se face un gol in stomac cand incerci sa nu compari puiul din farfurie, ornat asa frumos si colorat, cu neascultatorul pui de prepelita care a murit de frig pe camp pentru ca "nu a ascultat-o pe mamica".

Ei bine, m-am prefacut ca nu bag de seama subintelesurile povestirii, si m-am bucurat de fiecare imbucatura (delicata si parfumata) a comenzii mele. Ca si acum de altfel, desi puiul e rece si e asezat ca la armata, intr-o caserola compartimentata, "de luat acasa".

Partenerul meu de cina, aseara s-a bucurat de o farfurie roz, asa cum numai un somon bine crescut si un orez cu tendinte de "peste" (a.k.a. pimp) ar putea sa aduca la lumina, infasurati intr-un fular de mustar si cu butoni de pesto (imaginea de sus-partea I). Si oricat de foame i-ar fi fost peste zi, felul de mancare al carui "nume de scena" imi scapa acum, i-a potolit nevoile si i-a multumit sufletul.


Am tot studiat imaginile furate de camera foto aseara din restaurant ca sa imi confirm parerea de aseara. Ceva nu bate cu atmosfera pe care mi-o inchipuiam eu ca ar fi intr-un teatru. Mai degraba, daca restaurantul ar fi fost al meu, i-as fi spus "Primavera" sau "Serenity".
Tonurile calde si moi, pastelurile din fetele de masa si de pe tapetul peretilor, accesoriile din jur, nimic din toate astea nu ma duceau cu gandul la intimitatea unui teatru clasic sau a unuia de cabaret, a negrului scenei sau a rosului cortinei, nici la butaforia de doi lei si nici la sistemul de sunet si de lumini din tavan.

Singurul lucru care se vrea a se apropia de teatru, sunt etichetele din meniu, pentru fiecare fel de mancare, corespunzatoare unui titlu de film, piesa de teatru sau poveste.

Gandind acum la rece - ca puiul meu ramas de la cina - cred ca pot sa spun ca m-am simtit bine. Chelnerii, doi la numar, tineri si dinamici, muzica din fundal cu tonuri de soul and blues (Seal a pus o greutate in balanta), mancarea colorata, gustoasa si frumos aranjata si nu foarte mult asteptata, curatenia locului si luminozitatea incaperii, lipsa fumului, oamenii - care s-au simtit bine si chiar au dansat si cantat...toate astea puse cap la cap au fost pe placul meu.

Bine, sa nu uitam de formatia localului, care s-a cam dat in petec, facand coveruri (unele bune, altele mai putin reusite) cu sonorul la maxim, solistul formatiei respective stimulandu-mi pana la iritare activitatea nervoasa din aria satietatii. In lipsa unui bacsis si a unei audiente numeroase, baietii veseli s-au calmat si au lasat locul profesionistilor de pe banda sa ne incante auzul (BoyzIIMen...).

Azi am vrut sa fac un mic search pe seama celor de la Theatro dar cum pe situl lor nu apar foarte multe informatii, recomand mai degraba un alt site care are fotografii mai bune: http://www.beautifullife.ro/restaurante/iasi/restaurant-Theatro.html, in cazul in care ale mele nu va sunt de ajuns.

All the world's a stage,
And all the men and women merely players;
They have their exits and their entrances;
And one man in his time plays many parts,
His acts being seven ages.

("As you like it" - W. Shakespeare)