...din Tatarasi, Iasi. Un local ridicat cu greu la rangul de restaurant, pitit intre doua banci si o dugheana, ne astepta in aceasta seara cu mese libere si un bucatar pus pe fapte mari. Dupa primirea traditionala cu doua cani de lut cu vin fiert aburind, am comandat tochitura de carne de oaie si ne-am pus pe asteptat. Nu am stat decat un sfert de ceas si ne-am si trezit pe masa cu cate o farfurie alba mare si generoasa, cu marginile alungite spre o forma ovala, parca incercand sa se muleze dupa cantitatea de mancare din ea, adica o bucata de mamaliga cu un ou ochi, doua felii de branza de burduf, muraturi si carnaciori subtiri prajiti si mult-dorita carne de oaie, topita sau tochita.
Am mancat pe saturate, pana la refuz, si am mai avut de luat si acasa. Ca a mai ramas cat sa mancam si maine la pranz. Si cu siguranta asa va fi. :)
Nu prea am dat atentie la detalii de genul chelner, muzica, meseni, mobilier, tocmai pentru ca eram vadit focusata pe mancare. Care a fost buna, buna, sa te lingi pe degete de buna (chit ca un pic gretoasa de la grasime), si chiar neasteptat de ieftina, avand in vedere cantitatea si calitatea. Jos palaria bucatarului si a initiativei localului!
Cu siguranta ca am fotografiat locul, si am trecut cu vederea peste kitsch-uri, cat si peste fumul de tigara din aer care se raspandea generos atat in aerul din local, cat si in cel din plamanii nostri. Am trecut repede peste acest incident, asezandu-ne strategic la geam si luand initiativa de a aerisi zona cu o mica deschizatura in fereastra.
Numai cuvinte de bine pentru cina de asta seara si cu siguranta ca vom reveni.
Numai cuvinte de bine pentru cina de asta seara si cu siguranta ca vom reveni.
Singura dilema pe care o am este legata de nume...stejarul sau villa pizza?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu