miercuri, 19 ianuarie 2011

Primele imagini cu Dino (aka Greieras)

Sus - la baie- si jos - la somn, in cosul pisicilor...




Mandru, cu zgarda cea noua si foarte rosie :)

luni, 17 ianuarie 2011

Greieras

Ne-am facut iar cu un pui de catel. E gri si cam schilod, apatic dar cumintel. L-am gasit in cartier la noi, stand la soare, duminica trecuta. Am zis sa-l luam ca era prea murdarel si prea linistit. Ceva ceva e cu el. Aseara a trecut de prima noapte la noi in casa. Pisicile par sa fie un pic intimidate de prezenta lui, dar el in schimb e foarte interesat de ele, la modul prietenesc. Prima lui reactie la vederea Inei, a fost sa dea din codita.

Dupa ce a primit botezul cu baia (ca era plin de noroi) a dormit regeste in cosul pisicilor, in ciuda faptului ca ii ieseau picioarele afara din el. In rest, mancacios nu e, dar a ros cu placere capetele unui os de curcan fiert.

Azi ar trebui sa il vada veterinarul si in functie de ce ne zice el, vom vedea ce masuri trebuie sa luam in privinta lui.

M-am bucurat mult ca a fost vioi afara cand l-am scos sa isi faca necesitatile si ca a acceptat rapid lesa si plimbarea in jurul blocului.

Revin cu poze si noutati.

joi, 6 ianuarie 2011

2011, Krusovice si artificii

Am incheiat un alt an pentru a-l incepe in forta pe cel nou, 2011. Si cu ocazia asta am mai bifat inca o capitala europeana pe lista locatiilor vizitate in ultima vreme. Auzisem ca Praga merita vazuta inca de cand prietena mea cea mai veche imi zisese ca, dupa ea, e cel mai frumos oras din Europa. Si am ramas cu gandul la orasul asta si cu o amintire a unei carti postale cu dedicatie. Si cand am fost intrebata de locatia unde aveam sa ne petrecem trecerea dintre ani, am zis fara sa ma gandesc: Praga.


Spre deosebire de orasul de pe Bega, in orasul de pe Vlatava am ramas impresionata de faptul ca majoritatea cladirilor, vechi fiind, sunt super bine intretinute si arata de parca ar fi fost facute doar de cativa ani si ca asa ar trebui sa arate si in 2010, curate, colorate, cu toate detaliile arhitectonice la locul lor si primitoare.

Nu ne facusem mari planuri pentru cele 3 zile cat aveam sa fim acolo, mai ales ca fiind iarna, am avut impresia ca o sa fie mai greu de savurat un oras inghetat sau inalbit de zapada. Inarmati cu cateva informatii citite de pe net si vreo doua harti mici ale orasului , cu doua ruccsace si hrana rece, am purces la un drum cu trenul de 12 ore dus, 12 ore intors, pregatiti sa ne plicitism cumplit pana la destinatie. Desi imi dorisem inca de acasa, nu am reusit sa dorm pentru ca a trebuit sa imi pazesc sotul care a recuperat orele nedormite de acasa. Am avut noroc totusi ca am avut chef sa citesc si asa am dat gata doua carti pe care mi le varasem in ruccsac in caz de nevoie. Pauzele binemeritate intre sporovaiala fara sens a vecinilor de vagon si alt capitol din cartea pe care o citeam, am petrecut-o holbandu-ma pe geam afara, unde mai zaream pe albul imaculat siluete distincte de caprioare, fazani sau iepuri de camp.

Dupa o oprire scurta la vama Curtici pentru verificarea pasapoartelor, am facut escala la Budapesta, unde am schimbat trenurile si am avut chiar timp destul sa ne dezmortim oasele pe peronul unguresc intr-un frig considerabil, doar ca sa ni se aduca aminte ca anul asta iarna chiar nu s-a jucat cu gradele celsius.

Am trecut apoi si prin Slovacia, statia importanta fiind la Bratislava (ca de celelalte nu mai auzisem) si apoi Cehia - cu destinatie finala, Praga.

De la gara, lipa lipa, pe jos, ne-am lasat talpile s-o ia la vale si apoi la deal, incercand sa descrifram strazile pe unde eram si sa le confruntam cu harta noastra. Ma rog, in cele din urma, am reusit sa ajungem cu bine la pensiunea unde aveam cazare si unde ne-au primit foarte calduros, de parca eram veniti de la marginea pamantului. Am primit acolo inca un set de harti (una pentru mijloace de transport in comun si una a orasului, cu strazi si centre de interes turistic, oarecum similara cu ce aveam noi si cu indicatii pentru locatia unde eram cazati), cheile de la camera, am platit si restul de bani pentru cazare si am schimbat impresii si informatii.

Camera, micuta de altfel si un pic inghesuita, dar curata si luminata puternic a fost suficienta pentru nevoile noastre de somn, schimb, spalat si schimbat canale de stiri la televizor.

Cele 2 zile si o seara avute la dispozitie le-am petrecut umbland de colo colo pe strazile pline de turisti si explorand misterele unui oras despre care stiam foarte putine. Nici acum nu pot sa zic ca stiu prea multe, dar in schimb am ramas cu fotografiile si impresiile.


Am ramas cu impresia ca praghezii sunt obsedati de sticlarie si bijuterii, de ceramica pretioasa si absint, de papusi Matroska si de marionete din lemn, de pisici (stilizate pe orice obiect bun de luat acasa) si mancare grasa.


Poate gresesc amarnic in aceste observatii, dar in 2 zile jumatate de umblat, la tot pasul intalneam aceste motive repetitive.


Bucurie mare pe noi doi cand ne-am dat seama de multimea de restaurante cu specific asiatic, destul de ieftine ca oferta, ocazie cu care am incercat doua, unul chinezesc si unul japonez- cel din urma, chiar in noaptea dintre ani.


A fost o vacanta scurta dar frumoasa, in ciuda gerului aproape insuportabil, atat pentru extremitatile mele sensibile cat si ale unora din vanzatorii ambulanti de suveniruri sau de mancare si vin fiert din pietele publice.


Am ramas placut impresionata de pasarile salbatice intalnite la orice ochi de apa peste care am dat: pescarusi galagiosi, rate colorate amuzante, lebede lenese si greoaie si inca vreo doua specii de pasari negre de apa pe care nu le-am putut recunoaste in bagajul meu de cunostinte de specialitate.


In noaptea de Revelion, strazile din Praga, si asa pline de turisti din toate colturile lumii, au ajuns sa fie suprasaturate pana la refuz, de oameni galagiosi, cheflii si mega-entuziasmati transformati pana la miezul noptii intr-o masa compacta si amenintatoare care era gata gata sa ne striveasca la intrarea pe podul Carol (Charles Bridge sau Karluv Most , in functie de limba in care fiecare se descurca mai bine sa retina).

Strangand intre degete manerele de plastic ale unei plase albe in care caram doua doze de bere ceheasca, si cu cealalta mana tinand cat mai sus aparatul foto, am trecut in anul 2011, incorsetata de puhoiul de lume, cu ochii in cer catre artificiile care se dezlantuiau vizual si auditiv pret de cateva minute bune.

A fost o incursiune scurta in cultura slava, dar binemeritata, pe care mi-am dorit-o spontan, ca sa pot sa zic ca am petrecut revelionul, altfel, pe strazi, insufletita de emotiile emanate de sute de alte suflete, ale turistilor si localnicilor veniti la fel ca noi, in centrul capitalei Cehiei, pentru a se simti bine.


Am plecat cu ochii mijiti de somn, a doua zi dimineata, pe la 9 jumate, ora locala, ca sa putem sa calatorim in siguranta inca 12 ore, aducand in bagaje si in suflet amintiri noi, de pe drum, acasa.
Si recapituland mica noastra escapada, ne-am dat seama, ca au mai ramas o multime de lucruri pe care am fi vrut sa le facem si pe care ni le-am promis pentru a doua oara cand ne vom mai intoarce, asa cum ne-am promis de fiecare data cand am parasit alte capitale vizitate in trecut. Desi, nu ne-am tinut inca nici pana acum vreuna din promisiuni...


Poate data viitoare. :)