Iarna iar

Azi dimineata la 7:30 fix, Lucky mi-a dat trezirea (iar) cu trei latraturi bune de sculat tot blocu'. Ora mesei! Inca mahmura de la somnul bun de dimineata si in pijamale, cu picioarele goale pe gresie, trec de baricada anti-Lucky, imi iau papucii si tarsa-tarsa... pana in bucatarie sa vad care e treaba.

Captura din dimineata asta nu a mai fost atat de dezastruoasa ca in alte zile... o pereche de ghete negre, un adidas alb si o cutie goala de lapte roasa la capete. Fac slalom incet printre jucariile intinse peste tot si ajung la geam... si raman intepenita acolo, incercand sa cuprind cu privirea cat mai mult din privelistea alba de afara.

E iarna de-adevaratelea!

Ninsese pentru prima oara in anu asta cu 2 zile inainte...dar parca nici nu s-a simtit. Acum insa... toata noaptea norii pufosi au cernut de zor gramezile de spuma alba si au facut treaba buna se pare.

Iarna... ninge frumos afara... e cald inauntru si alb da' frig afara...Bradul din fata geamului nostru e incarcat si pregatit de Craciun. Eu inca nu.
Vreau nameti mari sa ingroape blocu cu totu si sa ies pe geam direct, pe un tobogan gonflabil, ca la evacuarea de urgenta dintr-un avion care a aterizat fortat.

Ma trezesc din reveria aberanta - Lucky ma trage puternic cu dintii de cracul pijamalei ca inca are bolul de mancare gol. Repar situatia si ma reped apoi dupa aparatul de fotografiat. E prea frumos afara sa pierd asta. Si ce daca e asa de intunecat si de dimineata? Ina si Ziggy sunt la post de mult, pe geamul din sufragerie, urmarind fulgii de nea. Ca niste fantome, umbrele lor li se prefigureaza pe tapetul luminos al diminetii si al siluetelor copacilor golasi.



Fac naveta intre camere si incerc sa surprind cat mai multe imagini din dimineata asta. Am uitat de caldura patului, de amorteala somnului si de vise cu feti-frumosi. Pisicile alearga de nebune prin casa, de parca fac antrenament pentru maraton. E dimineata, ce mai! Lucky isi termina galagioasa micul dejun. Iubitul meu sforaie usor sub plapuma. Eu deschid usi si alerg spre balcon, deschid geamurile larg ca sa cuprind cat mai mult pe retina si prin lentila fotografica.




Cativa vecini harsaie de zor incercand sa isi curete parbrizele. O masina cu faruri de foc pleaca incet, dar sigur, catre o destinatie necunoscuta. Un biciclist cu vesta fosforescenta se risca pe mocirla asta si pedaleaza alene. Inca o masina, ba chiar doua, vireaza spre strada principala. In rest, liniste.

Daca fulgii de nea ar face zgomote perceptibile de mine, cred ca m-ar durea urechile.