Sunt atat de obosita, ca am ajuns sa imi doresc sa ma culc inca de la ora 7 jumate seara... Dupa 1584 km si 25 de ore parcurse pe tren, dupa ultimele 3 zile am senzatia ca oricat as fi dormit tot nu e destul. Nu imi pot imagina cum de rezistam in perioada studentiei, sa merg cu trenul din Timisoara pana acasa, la Braila si sa nu ma simt la fel de extenuata. Unde mai pui ca, pe vremea aia, din bursa de student, nu imi permiteam sa imi cumpar bilet la vagonul de dormit/cuseta. Stateam un fund cuminte si ii priveam pe ceilalti dormitand cum care apucau, iar eu imi lasam gandurile sa curga, meditand la nemurirea sufletului, derulandu-mi in liniste fanteziile pentru un viitor ideal personal sau profesional.
Si cand ajungeam dimineata pe peron, imi umflam narile sub tensiunea aerului rece si ma bucuram ca sunt treaza si ca prind foiala calatorilor grabiti de la ora aceea matinala.
Acum sunt morocanoasa si parca mai pretentioasa. Si nu-mi place. As vrea sa pot sa fac lucrurile pe care le faceam odinioara si imi pareau simple si roz.
Pf....ma duc sa ma uit la un film sa mai treaca si duminica asta si apoi sa ma culc.
Simplu si plictisitor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu