Nu-mi place toamna. Am zis-o si o repet. Nu domnule! E urat afara, cateodata chiar frig, ploua, e intunecat dis de dimineata cand imi suna ceasul desteptator si nu imi vine deloc sa ma trezesc sa ma pregatesc sa ma duc la lucru.
E urat si in casa, ca in lipsa soarelui parca m-as fi trezit de nebuna, in miez de noapte sa ma pregatesc sa plec la gara sau la aeroport pentru vreo calatorie minunata peste mari si tari, acolo unde bate soarele mereu si e cald si bine. Dar mirajul asta dureaza pana in momentul in care parasesc blocul si ma indrept rapid catre prima statie de autobuz/troleibuz. Si intunericul, umezeala si atmosfera incarcata de aburi grei ma aduce cu picioarele pe pamant. Ma duc la lucru. Yeeeei!
Imi fac curaj si ma postez frumos in statie, alaturi de alti calatori adormiti, asteptand cu capetele plecate venirea unei ganganii mov pe fir. Si cand toata lumea se imbarca si ma gandesc ca e o modalitate mai placuta de a infrunta gri-ul de afara, imi dau seama ca nici inauntru nu e prea colorat. Din toate partile se aude tusea si junghiul, se simte nervozitatea si indispozitia. Si ma cufund cat pot de mult in scaunul meu, in cel mai indepartat colt de aglomeratie, cat mai aproape de peretele care desparte locul conducatorului autobuzului cu pricina de galagia din spate. Si imi inchipui ca toti germenii aruncati de tusitorii de profesie din jurul meu nu sunt chiar atat de destepti si de rapizi cat sa ajunga in raza mea olfactiva.
In drum spre statia unde urmeaza sa cobor mai vad cate un adolescent intarziat mergand la scoala pe un monociclu, sau un bloc proaspat renovat si vopsit in culori calde, un palc de iarba verde stralucind de picaturi de ploaie sau o sigla la pompe funebre care ma face sa imi ridic coltul gurii in stanga (SC Post Mortem SRL) si chiar aproape de oprire, o multime de standuri cu ghivece de flori de toamna in toate culorile pamantului. Doar detaliile astea marunte ma mai tin pe linia de plutire, cat sa nu cad in depresie bacoviana.
Iar mai tarziu dau pe net peste un anunt care ridica stacheta veseliei si imi mai da o sansa pe ziua de azi. O reclama ingenioasa a celor de la Milka, postata agresiv pe situl bestjobs:
E urat si in casa, ca in lipsa soarelui parca m-as fi trezit de nebuna, in miez de noapte sa ma pregatesc sa plec la gara sau la aeroport pentru vreo calatorie minunata peste mari si tari, acolo unde bate soarele mereu si e cald si bine. Dar mirajul asta dureaza pana in momentul in care parasesc blocul si ma indrept rapid catre prima statie de autobuz/troleibuz. Si intunericul, umezeala si atmosfera incarcata de aburi grei ma aduce cu picioarele pe pamant. Ma duc la lucru. Yeeeei!
Imi fac curaj si ma postez frumos in statie, alaturi de alti calatori adormiti, asteptand cu capetele plecate venirea unei ganganii mov pe fir. Si cand toata lumea se imbarca si ma gandesc ca e o modalitate mai placuta de a infrunta gri-ul de afara, imi dau seama ca nici inauntru nu e prea colorat. Din toate partile se aude tusea si junghiul, se simte nervozitatea si indispozitia. Si ma cufund cat pot de mult in scaunul meu, in cel mai indepartat colt de aglomeratie, cat mai aproape de peretele care desparte locul conducatorului autobuzului cu pricina de galagia din spate. Si imi inchipui ca toti germenii aruncati de tusitorii de profesie din jurul meu nu sunt chiar atat de destepti si de rapizi cat sa ajunga in raza mea olfactiva.
In drum spre statia unde urmeaza sa cobor mai vad cate un adolescent intarziat mergand la scoala pe un monociclu, sau un bloc proaspat renovat si vopsit in culori calde, un palc de iarba verde stralucind de picaturi de ploaie sau o sigla la pompe funebre care ma face sa imi ridic coltul gurii in stanga (SC Post Mortem SRL) si chiar aproape de oprire, o multime de standuri cu ghivece de flori de toamna in toate culorile pamantului. Doar detaliile astea marunte ma mai tin pe linia de plutire, cat sa nu cad in depresie bacoviana.
Iar mai tarziu dau pe net peste un anunt care ridica stacheta veseliei si imi mai da o sansa pe ziua de azi. O reclama ingenioasa a celor de la Milka, postata agresiv pe situl bestjobs:
Intreabarea mea ar fi...daca a venit toamna si iarba se usuca, pe ce pasuni mai pasc vacutele Milka? sau in Alpi, unde deja e zapada, vacutele iau lectii de ski si mananca batoane proteice?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu