Si pe drum, pe circumvalatiunii, intre kaufland si centrul bancar, vad o pisicuta care dormea direct pe ciment, langa zidul unui bloc, cat mai chircita ca sa nu simta frigul. Evident ca nu m-a lasat inima sa trec mai departe si m-am oprit, m-am aplecat si am strigat-o. Mi-a auzit vocea si s-a trezit dintr-o falsa hibernare si voioasa s-a indreptat spre mine. Am mangaiat-o cu zambetul pe buze si in 10 secunde si 2 miscari pisicuta era la mine in brate. S-a facut colac la pieptul meu, si s-a impins cat mai tare in tesatura paltonului ca sa imi ia parca din caldura. Avea blanita si pernitele reci. M-am uitat in jur si nimanui nu-i pasa ca animalutul se urcase in bratele unui strain.
Deci e a nimanui... imi zic eu in gand. Poate cei din bloc ii mai arunca din cand in cand resturi de mancare... dar e a nimanui.
Am mai mangaiat-o de cateva ori si i-am vorbit frumos, ca unui copil. I-am simtit blanita moale si labutele care incepusera sa se miste ritmic pe antebratul meu stang. Facea ''cozonacei'', in semn de placere. Atunci am luat hotararea: mergi la noi acasa. Acolo e cald si bine, avem destula mancare si pentru tine, o cutie tapetata cu un prosop moale si o pernita, litiera si multa afectiune.
Ma descurc eu cu ceilalti doi de acasa... vad eu cum ii impac. Trebuie. Nu o pot lasa asa in strada. In noaptea asta o sa fie frig. Sunt deja 2 grade.
Si pornesc eu asa hotarata, cu pisica in brate catre Mall, unde ma astepta prietena mea. Si deja incep sa imi fac planuri de acomodare pentru noul venit.
Si pica numa bine, ca maine e vineri, deci ultima zi din saptamana de lucru... si o pot caza la Ana peste zi si cand urma sa termin ziua, o luam din nou la noi acasa peste week-end.
Si pot sa o duc la doctor sa o deparaziteze intern. Si ii caut intre timp stapani...
Povestea incepuse sa prinda contur. Si zambetul meu era din ce in ce mai larg.
Si merg eu ce merg, si la un moment dat imi aduc aminte de planurile cu ''movie night'' si de o scrisoare pe care urma sa o pun la posta din Mall. Si imi dau seama ca nu am cum sa intru cu pisica in brate in Mall. Si vreau sa o sun pe Ana sa ii spun sa iasa si sa ne intalnim undeva prin apropiere si sa schimbam planurile.
Ma las pe vine cu pisica inca agatata de bratul meu si sprijindu-se pe picioarele mele. Si ma chinui sa scot telefonul din geanta. Si ca din senin, pisica imi coboara de pe brate, lejer, ca si cum ar fi coborat din autobuz si se indreapta sigura, fara sa se mai uite inapoi, catre locul unde o gasisem initial.
Si eu raman masca, muta, blocata, cu telefonul in mana, uitandu-ma lung catre ea.
Deci nu a fost sa fie...
Ma intorc pe calcaie si imi revin din vis. Ca parca asa a fost...
Cand ajung la Mall ii povestesc Anei patania si imi dau seama ca a fost adevarat. Dovada: am pe paltonul negru fire galben maronii de par de pisica.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu