Incredibila Indie... vazuta de altii

Ieri, am calatorit, ieftin si rapid, pana la Carturesti unde am intalnit si alti doritori , ca mine, de a iesi din cotidian si de a-si lasa imaginatia sa zboare pana in India. Pret de o ora (maxim) am ascultat povesti de viata despre un taram care imi este drag nu numai pentru ca e indepartat, si astfel mult mai ravnit, dar si pentru ca e exotic si atragator prin toate contrastele pe care le emana prin toti porii sai.

Calatorul de serviciu a fost Mircea Gherase, care desi nu a excelat la partea de prezentare directa, totusi a compensat cu sensibilitatea, valorile despre umanitate si capacitatea de a percepe realitatea inconjuratoare prin imagini graitoare. Fotografiile sale au spus multe despre stilul de munca, conceptii, nivelul de trai si interactiunea oamenilor cu mediul in India.

Curioasa din fire si cu o dorinta de a absorbi cat mai multa informatie, mi-as fi dorit ca intalnirea de ieri sa fi durat mai mult, sa fi parcurs mai multi kilometri si sa fi ascultat si mai multe povesti. Totusi, azi noapte, stand in pat, acasa, zambind, mi-am adus aminte de unele imagini vizualizate ieri si le-am putut lega de unele istorisiri care mi-au ramas vii in memorie.

Shanti - cuvant care domina starea de spirit a indienilor si care inseamna pace, liniste, repaos, calm.
Limbajul trupului, cu care poti comunica eficient acolo unde limba engleza sau hindi sunt doua necunoscute pentru interlocutori.
Valoarea banului... si acele lucruri marunte care fac diferenta dintre americani, europeni si ...indieni.
Banul e modalitatea cea mai simpla prin care poti sa tai o legatura umana... versus comunicarea si intelegerea care creaza legaturi si pun baze afective ale interactiunii umane, indiferent de rasa sau statut social.
Regula de a negocia totul in India... desi uneori, goana de a obtine o marunta satisfactie de pe urma unui astfel de proces poate sa duca la regrete mari.
Aproximativ 70% din populatia activa munceste (in special munci manuale) si nimeni nu pare nefericit din cauza asta...vezi figurile vesele ale muncitorilor de peste tot (pe plantatiile de arbori de ceai, in orezarii, in pietele aglomerate unde se face de mancare sau de baut...etc).
Desi vaca este considerat un animal sacru, se gasesc macelarii unde vezi taiate si expuse cu mandrie bucati de carne de vaca. Apropos de asta, ca m-a cam contrariat ideea, am cautat pe internet cum si de ce... si am gasit un articol despre asta din care am selectat un fragment:

We know India is a land of striking contrasts and paradoxes. While Indians ostensibly worship cows, they also butcher over 30,000 of them daily, usually in unsanitary, ill-managed torture chambers euphemistically called abattoirs. But the Indian Constitution in Article 48 (Directive Principles of State Policy) lays down quite clearly that the government must protect the cow, its progeny and other cattle used in agriculture. This is because cow worship is a part of Hindu tradition, despite what certain maverick Brahmin professors at Delhi University say.

Surprizele sau minisocurile pot aparea, la tot pasul, daca esti turist european, pentru prima data in acest loc al paradoxurilor:
- platesti biletul de autobuz pana la destinatia X si te trezesti la un moment dat, la ora 1 noaptea ca esti dat jos din autobuz, pe motiv ca soferul nu mai are chef sa mearga pana in oras... asa ca trebuie sa te descurci singur...
- comanzi un fel de mancare si primesti ce ai cerut intr-un bol murdar, unde pluteau in sos resturile de mancare de la un fost mesean... iar cand ceri un bol curat, bucatarul ia bolul, curata rapid cu degetele resturile de mancare si iti da inapoi bolul ''curatat' ad-hoc''...
- te asezi la rand sa cumperi bilet de tren si iti dai seama ca timpul e scurt...pana vine trenul... simti ca te cuprinde o stare de agitatie care contrasteaza cu calmul imperturbabil al vanzatorului de la casa de bilete care prefera sa isi aprinda o tigara si sa schimbe impresii despre familie cu primul cumparator din rand... pentru ca e cuprins de SHANTI...
- faci fotografii pe o plantatie de orez si pentru ca vrei sa fii amabil si sa le arati muncitoarelor imaginile capturate cu ele la munca, te trezesti cu un manunchi de orez verde in freza din partea supraveghetoarei de plantatie...ca ii tii muncitoarele din lucru...
- incerci sa cobori din tren la statia dorita dar din cauza aglomeratiei si a inghesuielii nu ai de ales decat sa calci pe oameni...iar ei nu vocifereaza pentru ca, se pare, ca sunt obisnuiti cu asta...
- daca ai ghinionul sa dai peste un ''hijra'' (transsexual) intr-un loc public si nu ii dai bani, ai nenorocul sa fii facut de ras in public ... poveste lunga (am gasit pe wikipedia informatii valoroase despre asta asa ca am selectat un fragment pe care il redau mai jos:

Hijras are often encountered on streets, trains, and other public places demanding money from people. If refused, the hijra may attempt to embarrass the man into giving money, using obscene gestures, profane language, and even sexual advances.In India for example, threatening to open their private parts in front of the man if he does not donate something. Hijras also perform religious ceremonies at weddings and at the birth of male babies, involving music, singing, and sexually suggestive dancing. These are intended to bring good luck and fertility. Although hijras are most often uninvited, the host usually pays the hijras a fee. Many fear the hijras' curse if they are not appeased, bringing bad luck or infertility, but for the fee they receive, they can bless goodwill and fortune on to the newly born. Hijras are said to be able to do this because, since they do not engage in sexual activities, they accumulate their sexual energy which they can use to either bestow a boon or a bane.Hijras can also come as an invitee to one's home, and their wages can be very high for the services they perform. Supposedly, they can give insight into future events as well bestow blessings for health. Hijras that perform these services can make a very good living if they work for the upper classes.

Si in rest... numai lucruri de bine.

Multumim Mircea Gherase pentru imagini si povesti... si speram sa ajungem si noi sa ni le facem pe ale noastre.

(imaginea de mai sus - Un vanzator de nuca de cocos, Kalipur, Andaman Islands, India 2006)

Frica de camasa puterii

Azi am fost partasa unui experiment social foarte interesant. Pe cat de simplu, cotidian, pe atat de complex, din punct de vedere al implicatiilor psihologice si sociale.

Mai exact, azi ma duc la o filiala ING cu autoservire, sa scot niste bani de la bancomat. In fata intrarii, vad un politai, stationand regulamentar, in pozitia de drepti. Intru si nu mica mi-e mirarea, sa vad inca unu, vorbind la telefonul fixat de peretele dintre cele doua ATM-uri. Omul, imbracat corespunzator meseriei si dotat cu toate zorzoanele de rigoare, atarnandu-i mandre la brau, statea fix in fata aparatului de care aveam eu nevoie- ala de scos bani. In fata celui de unde poti asisderea sa introduci cat si sa retragi bani, coada cu vreo 2 musterii. Ma postez in spatele celui de-al doilea, desi tare imi ardeau picioarele sa ma pun la prima coada, aia de era acoperita toata de camasa organului.

Stau asa...vreo cateva secunde, pendulez de pe un picior pe altul... cu mancaricii de rigoare in cap si analizez rapid situatia. Omul vorbea la telefon. Cerea si dadea informatii vizavi de ceva cont personal. Ma chinui sa vad si ce scrie pe ecranul ATM-ului pe care il acoperea cu tot corpul si vad cu stupoare mesajele si reclamele de intampinare. Mai stau putin ca sa ma asigur ca nu fac o greseala si imi vine in cap ideea de a ma baga in seama. Adica... omul... doar vorbea la telefon...si se intindea asa frumos, cat il tinea spatele si camasa albastra, blocand accesul la aparatul de care aveam cu totii nevoie. Ma uit in jur... o multime de adulti cuminti. Imi iau gura de curaj si ma indrept spre nenea politaiu si-l intreb daca foloseste ATM-ul. Nimic. Vorbea de zor, acoperindu-si fata si gura, cu toracele indreptat spre perete, cat mai vizibil jenat de galagia banilor care urmau sa fie scosi din aparatul vecin. Ma retrag frustrata foarte, ma uit in spate si trag o grimasa catre un nene care astepta dupa mine. Imi ridica din sprancene cuminte si total consolat cu ideea ca nah, ce sa ii faci, organul e organ si daca e si in camasa albastra, nu il deranjezi...

M-am blocat. Pentru cateva secunde, chiar am crezut ca o sa raman in stadiul ala de resemnare, pe care il impartaseau si colegii mei de incapare. Am scos un ''incredibil !!!'' cat sa ma auda lumea, asa, doar ca sa ma fac auzita. Dar incapatanarea si nerabdarea plus o doza de nevoie de dreptate s-au rasculat mixat in mine si m-au facut sa repet intrebarea, de data asta si mai tare: nu va suparati, folositi aparatul???

Ghiciti ce s-a intamplat?

Variantele de raspuns pot fi:

1. M-a ignorat in continuare;
2. S-a uitat urat la mine si mi-a aratat ostentativ catre statie, pe care o tinea in mana, alaturi de receptorul telefonului fix, la care vorbea;
3. Si-a cerut scuze si mi-a facut loc la ATM, retragandu-se sfios.

Ei bine, varianta 3 era aia corecta. Da domle, organu prins de discutia cu tanti de la celalalt capat al firului a uitat sa mai priveasca in jur si sa isi faca datoria de om educat, lasand spatiu si celor care chiar aveau nevoie de aparatul ala care scuipa banii pe gura.

Ca si recompensa pentru ''indrazneala'' am reusit sa scot banii de care aveam nevoie si sa ajung la timp acasa, sa o astept pe tanti administratora, sa platesc intretinerea.
Parasind holul bancii, ii vedeam cu coada ochiului pe cei care preferasera sa se retraga din calea prost educatului si sa-si vada de treaba, la o singura coada. Ce daca se ingreuna situatia si crestea timpul de asteptare? Daca omul ala era imbracat in camasa albastra, flutura ostentativ statia in mana si vorbea foarte prins de disctutie, la telefonul din dotarea bancii, pesemne ca avea ceva foarte important de transmis, adicatelea, altii nu mai aveau ce cauta in jurul lui.

Indreptandu-ma spre casa, mi-au venit in minte o multime de faze de discriminare (fie rasiala, fie de autoritate sau statut social) in filme sau documentare tv, cat si cateva teorii sociale studiate prin facultate, incat mi-am zis, ca uite, chiar acum am asistat la un moment de genul ala de experiment pe care musai trebuie sa il tii minte si sa il consemnezi si sa il dai mai departe. De ce?

Pentru ca e vorba de un moment de deschis ochii. Pentru ca e vorba de noi, de oameni, care actionam conform unor obisnuinte si a unor preconceptii, a unor acte invatate fie prin imitare, fie prin experiente (traite de noi sau de altii), si de multe ori, nu ni le putem inlatura, din varii motive.
Azi, motivul cred ca era frica de autoritate. Frica de ceea ce ar fi putut sa se intample, daca supara cineva camasa legii.

Voi ati trecut prin experimente asemanatoare?

Deschideti ochii larg si scuturati-va de unele frici, pentru ca ele va incatuseaza... mai mult decat o celula adevarata!