joi, 5 august 2010

Incredibila Indie... vazuta de altii

Ieri, am calatorit, ieftin si rapid, pana la Carturesti unde am intalnit si alti doritori , ca mine, de a iesi din cotidian si de a-si lasa imaginatia sa zboare pana in India. Pret de o ora (maxim) am ascultat povesti de viata despre un taram care imi este drag nu numai pentru ca e indepartat, si astfel mult mai ravnit, dar si pentru ca e exotic si atragator prin toate contrastele pe care le emana prin toti porii sai.

Calatorul de serviciu a fost Mircea Gherase, care desi nu a excelat la partea de prezentare directa, totusi a compensat cu sensibilitatea, valorile despre umanitate si capacitatea de a percepe realitatea inconjuratoare prin imagini graitoare. Fotografiile sale au spus multe despre stilul de munca, conceptii, nivelul de trai si interactiunea oamenilor cu mediul in India.

Curioasa din fire si cu o dorinta de a absorbi cat mai multa informatie, mi-as fi dorit ca intalnirea de ieri sa fi durat mai mult, sa fi parcurs mai multi kilometri si sa fi ascultat si mai multe povesti. Totusi, azi noapte, stand in pat, acasa, zambind, mi-am adus aminte de unele imagini vizualizate ieri si le-am putut lega de unele istorisiri care mi-au ramas vii in memorie.

Shanti - cuvant care domina starea de spirit a indienilor si care inseamna pace, liniste, repaos, calm.
Limbajul trupului, cu care poti comunica eficient acolo unde limba engleza sau hindi sunt doua necunoscute pentru interlocutori.
Valoarea banului... si acele lucruri marunte care fac diferenta dintre americani, europeni si ...indieni.
Banul e modalitatea cea mai simpla prin care poti sa tai o legatura umana... versus comunicarea si intelegerea care creaza legaturi si pun baze afective ale interactiunii umane, indiferent de rasa sau statut social.
Regula de a negocia totul in India... desi uneori, goana de a obtine o marunta satisfactie de pe urma unui astfel de proces poate sa duca la regrete mari.
Aproximativ 70% din populatia activa munceste (in special munci manuale) si nimeni nu pare nefericit din cauza asta...vezi figurile vesele ale muncitorilor de peste tot (pe plantatiile de arbori de ceai, in orezarii, in pietele aglomerate unde se face de mancare sau de baut...etc).
Desi vaca este considerat un animal sacru, se gasesc macelarii unde vezi taiate si expuse cu mandrie bucati de carne de vaca. Apropos de asta, ca m-a cam contrariat ideea, am cautat pe internet cum si de ce... si am gasit un articol despre asta din care am selectat un fragment:

We know India is a land of striking contrasts and paradoxes. While Indians ostensibly worship cows, they also butcher over 30,000 of them daily, usually in unsanitary, ill-managed torture chambers euphemistically called abattoirs. But the Indian Constitution in Article 48 (Directive Principles of State Policy) lays down quite clearly that the government must protect the cow, its progeny and other cattle used in agriculture. This is because cow worship is a part of Hindu tradition, despite what certain maverick Brahmin professors at Delhi University say.

Surprizele sau minisocurile pot aparea, la tot pasul, daca esti turist european, pentru prima data in acest loc al paradoxurilor:
- platesti biletul de autobuz pana la destinatia X si te trezesti la un moment dat, la ora 1 noaptea ca esti dat jos din autobuz, pe motiv ca soferul nu mai are chef sa mearga pana in oras... asa ca trebuie sa te descurci singur...
- comanzi un fel de mancare si primesti ce ai cerut intr-un bol murdar, unde pluteau in sos resturile de mancare de la un fost mesean... iar cand ceri un bol curat, bucatarul ia bolul, curata rapid cu degetele resturile de mancare si iti da inapoi bolul ''curatat' ad-hoc''...
- te asezi la rand sa cumperi bilet de tren si iti dai seama ca timpul e scurt...pana vine trenul... simti ca te cuprinde o stare de agitatie care contrasteaza cu calmul imperturbabil al vanzatorului de la casa de bilete care prefera sa isi aprinda o tigara si sa schimbe impresii despre familie cu primul cumparator din rand... pentru ca e cuprins de SHANTI...
- faci fotografii pe o plantatie de orez si pentru ca vrei sa fii amabil si sa le arati muncitoarelor imaginile capturate cu ele la munca, te trezesti cu un manunchi de orez verde in freza din partea supraveghetoarei de plantatie...ca ii tii muncitoarele din lucru...
- incerci sa cobori din tren la statia dorita dar din cauza aglomeratiei si a inghesuielii nu ai de ales decat sa calci pe oameni...iar ei nu vocifereaza pentru ca, se pare, ca sunt obisnuiti cu asta...
- daca ai ghinionul sa dai peste un ''hijra'' (transsexual) intr-un loc public si nu ii dai bani, ai nenorocul sa fii facut de ras in public ... poveste lunga (am gasit pe wikipedia informatii valoroase despre asta asa ca am selectat un fragment pe care il redau mai jos:

Hijras are often encountered on streets, trains, and other public places demanding money from people. If refused, the hijra may attempt to embarrass the man into giving money, using obscene gestures, profane language, and even sexual advances.In India for example, threatening to open their private parts in front of the man if he does not donate something. Hijras also perform religious ceremonies at weddings and at the birth of male babies, involving music, singing, and sexually suggestive dancing. These are intended to bring good luck and fertility. Although hijras are most often uninvited, the host usually pays the hijras a fee. Many fear the hijras' curse if they are not appeased, bringing bad luck or infertility, but for the fee they receive, they can bless goodwill and fortune on to the newly born. Hijras are said to be able to do this because, since they do not engage in sexual activities, they accumulate their sexual energy which they can use to either bestow a boon or a bane.Hijras can also come as an invitee to one's home, and their wages can be very high for the services they perform. Supposedly, they can give insight into future events as well bestow blessings for health. Hijras that perform these services can make a very good living if they work for the upper classes.


Si in rest... numai lucruri de bine.

Multumim Mircea Gherase pentru imagini si povesti... si speram sa ajungem si noi sa ni le facem pe ale noastre.

(imaginea de mai sus - Un vanzator de nuca de cocos, Kalipur, Andaman Islands, India 2006)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu